Dragobete – Sarbatoarea autohtona a iubirii

Astazi este 24 februarie, cand sarbatorim Dragobetele, echivalentul Zilei Indragostitilor. Se spune ca acesta era fiul babei Dochia, un tanar chipes si iubaret, care seducea toate femeile pe care le intalnea.
In popor e cunoscut si drept „Cap de primavara”, „Navalnicul” sau „Logodnicul pasarilor”. De ce? Pentru ca astazi pasarile isi aleg perechea si incep construirea cuiburilor.

Obiceiuri si superstitii de Dragobete

Odinioara, bunicii si strabunicii nostri respectau ziua cu sfintenie si nu sacrificau nici un animal de Dragobete. Iata cateva obiceiuri:
– in ajunul sarbatorii, fetele de maritau isi puneau busuioc sfintit sub perna, in ideea ca-si vor visa ursitii;
– in dimineata de Dragobete, fetele necasatorite strangeau zapada (numita si „zapada zanelor”), o topeau, apoi o foloseau in ritualuri de infrumusetare sau pentru descantecele de iubire. Cele care se spalau pe fata cu aceasta zapada se faceau si mai atragatoare;
– batranii scoteau inainte din pamant radacini de spanz, pe care le utilizau drept leac impotriva unor boli;
– de Dragobete nu se lucra in gospodarie absolut deloc. Doar curatenia era permisa, intrucat se considera ca atrage sporul si norocul;
– nimeni nu avea voie sa planga de Dragobete. In caz contrar, tot anul era suparat.

„Dragobetele saruta fetele!”

Odinioara, tinerii necasatoriti se imbracau in haine de sarbatoare si mergeau la padure, ca sa adune primele flori de primavara. Acolo luau parte si la jocul numit „zburatorit”. Spre amiaza, fetele se indreptau in fuga spre sat, iar baietii trebuiau sa le prinda si sa le fure cate un sarut. Daca o fata era prinsa de baiatul pe care il indragea, sarutul echivala cu o logodna, iar spre seara se intalneau rudele celor doi si anuntau in comunitate ca vor organiza nunta in curand.